Viziune asupra viitorului

Sunt în punctul în care cred şi simt că la “bătrâneţe” îmi voi pierde din capacitatea normală de funcţionare a organismului iar demenţa mă va strânge la pieptul său ca pe propriul copil. Voi suferi de demenţă precoce într-o coaptă vârstă a tinereţii. Voi avea halucinaţii pe care toţi veţi fi invidioşi dar cu fiecare imagine din filmarea ce se va deşira ca o iluzie doar în ochii mei mă voi descompune, câte puţin, până ce creierul meu va ţipa din toate terminaţiile nervoase.

Îmi voi verbaliza emoţiile inadecvate (mai rău decât se întâmplă în prezent) şi voi aştepta în zadar să procesez energia pozitivă cu care omul de lângă mine se va chinui să mă vindece. Nu de iubire voi avea nevoie, pentru prima dată în viaţă. Înconjoară-mă cu droguri încă ilegale-n România şi bucură-te că, deşi mor câte puţin, mă sting pe un curcubeu.

Nu-mi stârci fericirea de a mă pierde în lumea mea, de a mă lăsa pradă unui creier bolnav.