Într-un post mai vechi cineva mi-a spus că asta-i melodia care mă reprezintă. Alte câteva persoane, referindu-mă acum la cei care mă cunosc în viaţa reală, m-au întrebat de câteva ori de ce obişnuiam să beau, ce găseam amuzant în asta sau ce găseam interesant, ori mi se spunea pe un ton temător dar dezgustat că nu e unica modalitate de a mă relaxa. Deşi uneori sunt înţepată (na că am recunoscut!), tipicară şi al naibi de critică, nu am început să fac ochi dulci paharului pentru a mă destinde. Totul a început în seara în care, fiind într-un local, n-aveam suficienţi bani pentru un suc. Da, se mai întâmplă şi asta (mai ales în studenţie). Dar aveam bani pentru alcool care, culmea, era mai ieftin decât un suc. Acela a fost începutul. Depăşea sucul din punct de vedere calitativ şi cum poţi să refuzi ceva MAI BUN care, culmea, e şi mai ieftin? Nu prea poţi, corect. Aşa că am continuat cu licorile pe bază de grade până când am reuşit să le consum şi la prânz sau dimineaţa la 9, înainte de cursuri. Partea proastă era că nu mă ameţeam. Poate din cauză că ştiam când să mă opresc… Şi ştiam când să mă opresc pentru că obsesiv-compulsiva din mine n-ar fi suportat ideea de a pierde controlul. În ciuda eforturilor şi a insistenţelor unor persoane, nu renunţam la păhărelul meu. Recunosc şi accept (implicit mă accept). Ce e rău în asta? Dacă omul ar fi avut două vieţi poate pe prima ar fi trăit-o aşa cum ar fi vrut ceilalţi oameni şi pe a doua aşa cum ar fi vrut el. Dar omul are o singură viaţă. Merg pe ideea că mai bine ajung la sfârşitul vieţii să am regrete decât să am nimic…
Totuşi am renunţat la “grade” pentru o perioadă. Nu pentru a-mi arăta că pot, nu sunt vreo fetiţă sclifosită care să vrea să îşi demonstreze semestrial că poate să facă ceva. Ar fi culmea să îmi demonstrez mie însămi gradul de validitate al propriilor convingeri. M-am lăsat de alcool pentru că nu mai aveam bani, pentru că în ultimele câteva luni n-am mai ştiut ce sunt aceia bani de buzunar, pentru că ajunsesem să mă împrumut ca să mai comand un pahar, două… Pentru că… E un hobby mult prea costisitor, pe scurt.
Mi-a luat ceva timp să mă conving să scriu rândurile astea pe blog dar am concluzionat că acest capitol e o parte din mine. Eu mă accept şi e suficient. Am dezamăgit multe persoane de-a lungul timpului şi voi mai dezamăgi şi altele. Că se întâmplă acum sau peste 7 ani… e doar o problemă de timp.
I’d rather be hated for who I am than loved for who I’m not!
e important ca te accepti tu…:)
😛
Mo: Foca… Foca… Tu sti de ce beau eu?
Foca: De ciuda
Mo: Da.. da mie nu`mi e ciuda ca`s eu suparat.. mie mi`e ciuda ca`s altii fericitï
asta ca sa zambim putin… terra stie de ce 😛
Nu uita ca sambata avem program >:D<
Dureros de adevarat.. Dureros de placut acest “viciu” 🙂
Toti oamenii au vicii doar ca fiecare si le “alege” pe ale lui.
Bine ai venit in club !!
Bine te-am (re)gasit!
🙁 adevarat, de asta am plecat de acolo :)) ca sa nu fiu responsabil de alcoolizarea nimanui… ( ca trebuia sa dau mereu de baut …)
:)) Nu-i adevarat! Si eu v-am facut cinste de multe ori >:P
Bautul este o treaba emotionala. Te scoate din viata cotidiana, din cadrul unde totul e la fel. Te smulge din corpul si mintea ta si te izbeste de zid. Am impresia ca bautul este o forma de sinucidere in care ti se permite sa te intorci la viata si sa o iei de la capat a doua zi. E ca si cum te-ai sinucide si ai renaste ziua urmatoare.
Ma alatur tie cu mare placere!
Am sa-l citez pe Razvan: “Bine ai venit in club!”
adica mai mult de ciuda… ca eu beau doar apa … si ma ofticam :))
Daca te aude Filip ca renegi paharul… Pai, ce faci, spargi trio-ul? :))
nu nu :O acum am bani, imi permit cocktail-uri scumpe ….:)))care imbata mai putin =))
adica BEAI doar apa… pe vremuri 8->
Toti avem vicii.E bine ca l ai pe asta ,altii sunt pe droguri,unii pe ruleta si jocuri de noroc,altii sunt dependenti de adrenalina,etc.Daca nu am avea vicii nu am fi oameni,doar niste roboti .Nu am avea niciun farmec.
Recunosc ca nu ma tenteaza drogurile si jocurile de noroc si, intr-un fel, ma bucur de asta. Stau cuminte la paharelul meu.
Oricum… Sa bem pentru asta!
Diseara va fac cinste pe banii vostri :>
Dupa 9. Barul il stiti deja.
haha da! 😀 in cazu` asta tre’ sa ma’mprumut ca io si Costel bem mult :-“
Noi sa fim sanatosi… ca banii vin si se duc.
bine zis…. e 9 si 14 minute… care bea mai mult?;))
Bem cu orice ocazie ,la bucurie,la necaz,la meci,la bar,la gratar…
Concluzie: Barurile chiar sunt o afacere profitabila in orice perioada 😀
Partea proasta e ca o sa ai ficatu’ cat China, dar altfel, de ce nu? Si eu eram la fel intr-o perioada si m-am oprit din acelasi motiv. Bine, asta nu inseamna ca nu mai pun gura pe alcool, ci ca am lasat-o MUUUUUUULT mai moale.
Partea proasta si-a facut deja simtita prezenta. Am rarit “sedintele”.
Imi place sa aud ca stii sa te opresti si ca nu ai pierde controlul. Urasc fetele care beau pana se fac de ras, mi-e rusine mie cand vad o fata de genul. Si totusi de ce se imbata atata lume cand stie cat de rau le e apoi? Nu e mai bine sa bei cat sa-ti fie bine decat sa bei ca idiotul/idioata si apoi sa-ti fie rau, sa mai si “arunci” banii pe care i-ai dat pe bautura?
O singura data am intrecut masura… si ma bucur ca nu m-a filmat nimeni :)). Chiar nu vreau sa repet experienta.