De multe ori m-am gândit la un apartament nou ca la o himeră, ceva ce n-o să ajung să am vreodată. Puneam pe primul loc faptul că sunt un om simplu, că job-urile bine plătite nu prea mi-au plăcut, că am ţintit mai degrabă către locuri de muncă active, dar slab plătite. Pentru mine a fost mereu important să mă simt bine cu ceea ce fac zi de zi, să mă trezesc şi să plec la muncă bucuroasă că fac ceva ce-mi place, alături de oameni care-mi plac. Şi am făcut asta vreme de câţiva ani, până când am ajuns în punctul în care mi-am dat seama că nu am nimic. Şi că n-o să-mi permit să am nimic dacă voi continua astfel. Chiar dacă am un job care mă face fericită, nu-mi surâde ideea de a plăti chirie toată viaţa. Îmi imaginez un apartament al nostru, precum cele de aici. Da, multă vreme am crezut că astfel de apartamente nu sunt pentru noi, că munca cinstită nu aduce profit decât să-ţi permiţi mici mofturi, însă nu un apartament nou şi câţiva bani de buzunar lună de lună.
Dar mi-am schimbat atitudinea când m-am uitat către cineva care are 3 job-uri (unul full time, altul part time şi al treilea ocazional). Am văzut că se poate şi am prins curaj să-mi deschid aripile şi să îmi doresc să fac mai mult, astfel încât peste 30 de ani să am măcar un acoperiş deasupra capului. Şi, sper eu, să fie unul frumos. Un apartament nou nu mai pare la fel de greu de bifat cum îmi părea înainte. Nu sunt un om visător, nici vorbă, dar am înţeles cât este de importantă percepţia asupra lucrurilor. Faptul în sine că sunt dispusă să muncesc de două ori mai mult, făcând totuşi ceva ce-mi place să fac, e un pas înainte. Lenea nu a adus niciodată nimic bun. Mă bucur că sunt un om activ şi că nu mi-a plăcut niciodată să fac umbră degeaba pământului. Iar în momentele astea mă bucur că am prins curaj să păşesc pe un drum de la care mă abătusem de câţiva ani. Un drum care-mi permite să cred în capacitatea mea de a mă dezvolta şi de a obţine de la viaţă lucrurile pe care mi le doresc. Iar în prezent am trecut pe listă un apartament.
Da, sunt convinsă că e un “lucru” material şi că trebuie să ne dorim mai mult o dezvoltare spirituală în viaţă, dar până şi dezvoltarea spirituală trebuie să aibă un acoperiş deasupra capului. Nu uit amănuntele esenţiale, faptul că sunt aici, pe pământ, pentru a fi om bun în ciuda a tot ceea ce se întâmplă în jurul meu (şi sper şi îmi doresc să pot fi aşa cât mai multă vreme), pentru a mă dezvolta ca persoană din punct de vedere social, familial ş.a.m.d. Însă şi unele lucruri materiale au rostul lor, iar un apartament cu siguranţă se numără printre ele.
Sunt de acord cu tine. Un apartament al tau iti ofera siguranta si stabilitate. In plus il poti transforma intr-un camin pe gustul tau, unde odata ce ai inchis usa sa nu mai contezi decat tu si cei dragi, sa sti ca acolo e refugiul tau orice s-ar intimpla in afara lui. Iti doresc din suflet sa-ti indeplinesti visul de a avea o casa a ta si stiu ca vei reusi!
Iti multumesc din suflet, Mihaela! Astept cu drag ziua in care vom avea un camin al nostru, cu linistea ca ne apartine si ca, indiferent de ce s-ar intampla, avem un acoperis deasupra capului. Ceea ce e mare lucru.
Daca mi-as cumpara un apartament acum, n-ar putea fi altfel decat unul nou. Platesc mai mult dar am ceva ce e al meu si n-a mai fost al altuia inainte. Sunt destul de posesiva cu lucrurile mele. Si destul de pretentioasa cu locul in care locuiesc. Nu imi plac blocurile vechi, nu imi plac zonele fara spatiu in jurul blocului, nu-mi plac multe chestii. De asta as miza pe un apartament intr-un complex nou.
Intr-adevar, sunt o multime de factori care ne determina sa optam pentru un apartament intr-un complex nou.
Partea cu complexul nu imi place deloc. Dar deloc! Toate persoanele care s-au mutat in asa ceva regreta decizia din muuuuuuuuulte motive si pot sa iti scriu un roman pe tema asta. Imi place mult cum e blocul in care stau acum – bloc nou, pe o strada mai in spate de bulevardele principale (multa liniste), dar fara complexul aferent. Eu mi-am luat gandul de a cumpara asa ceva si numai ideea de a ma face amanet la banca pentru 30 de ani, ma sperie groaznic. Stiu toate teoriile cu chiria si rata la banca, dar eu am un alt plan 😛
Rata la banca nu vreau nici eu. Pentru asta o sa dispar o perioada… E motivul principal pentru care plecam din tara.
Eu de curand am schimbat chiria pe rata. Oricum banii aia plecau din buzunar lunar, asa ca am decis ca rata se termina dar chiria ba(deja am dat 5 rate). Cand am vizitat, am vizitat si imobile noi, si aprt. vechi. Am decis in favoarea unui imobil vechi din diferite motive, dar as adauga niste dezavantaje la imobilele vechi: pretul mare si departe de statia de metrou, peretii sigur se vor aseza si vor mai fi crapaturi, nu stiam daca era izolat corespunzator (nu a trecut prin 2 ierni sa vad infiltratiile prin tavan), niste costuri de intretinere a complexului de locuinte de lux (paza, curat, flori, etc toate unei firme de acolo, si scumpel ….).
Am ales un bloc unde vizitam a 3a aprt., la nici 1km de scoala copilului. Fara surprize nemaiintalnite.
Pe ideea aceasta am mers si eu, ca daca aleg sa platesc chirie 15 ani nu ma aleg cu nimic. Dar daca aleg sa dau banii respectivi in alta parte, dupa cativa ani o sa pot avea totusi un apartament. Si nu e de ici de colo.