Vizionăm o grămadă de filme în care protagoniştii se pregătesc intens pentru a fi declaraţi apţi de unele atribute (The King’s Speech, Peaceful warrior, Million Dollar Baby…). Antrenamentul are rolul său. Citim asta. Auzim asta. Vedem asta. Dar nu procesăm. Suntem nişte sisteme de operare de cea mai proastă calitate şi nici nu prea dăm semne că ne deranjează, ba chiar suntem foarte relaxați cu situația. Cum? Habar n-am cum reuşim. Suntem, într-adevăr, admirabili la acest capitol. Soldaţi din titan care rămân neclintiţi la contactul cu săgeţi de curaj. Preferăm o sticlă cu ceva bun, o pizza şi un meci ori vreo dramă romantică (după caz). Privind din afara situaţiei, suntem de tot râsul.
Sau poate asa ne conservam existenta !
Eu nici nu vad rostul expresiei ‘totul sau nimic’..noi de fapt vrem doar totul, niciodata nimic.