Aproape că uitasem cum eram, când m-am întâlnit cu o fostă colegă de liceu şi mi-a amintit de albumele de sfârşit de promoţie. Nici nu mai ştiam pe unde l-am aruncat pe al meu. L-am găsit. Într-un târziu. Şi am început să-l răsfoiesc, gândindu-mă că deşi abia scăpasem de pojar, la vremea respectivă, aş fi putut să-mi dau mai mult silinţa pentru fotografia de album. Faţa de acolo nu e cea pe care o aveam în fiecare zi.
Apoi am început să citesc mesajele colegilor. Uitasem cât de răutăcioasă am fost în primul an de liceu şi, se pare, mulţi dintre ei încă îşi aminteau asta la sfârşitul celor 4 ani. Atât de tare încât nu s-au abţinut să-mi amintească. N-am ştiut ce las în urma mea. Eram doar un copil. Cu toate asta, privesc în urmă şi îmi admir curajul pe care îl aveam atunci. Nu mă interesau prea multe lucruri în afară de mine. Nu mă interesa dacă, în drumul meu, rănesc pe cineva. Aş vrea să fie la fel şi acum… Să nu mă mai împiedic de conştiinţă.
Alţii mi-au amintit că le făceam proiectele şi-i ajutam la lucrări. Sincer, ăsta a fost momentul care mi-a luat o piatră de pe inimă. Deci, rea sau nu, măcar n-am fost zgârcită cu răspunsurile la lucrări. Îmi aduc aminte că nici eu nu eram as la toate. Ştiam mate, info, chimie, logică şi filosofie. În rest… am fost un elev mediocru. Mi-aduc aminte că Ani ne dădeam temele la engleză, Dynamo şi Ciprian lucrările la istorie, Alex şi Aldescu cred că la geografie… Asta valabil pe rândul meu. Good old times 😀
Tot în albumul de sfârşit de liceu am citit, de la vreo jumătate dintre colegi, că eram o rebelă. Was I?! Îmi aduc aminte vag, câteva frânturi… Îmi aduc aminte că mi-am schimbat culoarea părului de multe ori, inclusiv blondă cu şuviţe roz bonbon, albastre şi apoi verzi. Îmi aduc aminte că eram cu rock-ul, cred că în primii doi ani de liceu… Şi mă îmbrăcam ciudat. Valabil pentru toţi cei 4 ani. În rest… habar n-am. Am o grămadă de poze dar le simt de parcă ar fi dintr-o altă viaţă. Şi îmi pare rău. Căci îmi aduc aminte că „I used to be happy”. Da, nu-mi aduc aminte prea multe, dar nu uit cum mă simţeam.
A fost o perioadă… bogată. Şi mă bucur că am avut colegii pe care i-am avut. Mă bucur că pe unii am reuşit să-i mai văd şi îmi pare rău că pe alţii nu.
Eram ciudată. Uneori mi-e dor de mine de atunci.
Acum sunt doar un om normal. Am căzut în capcana sistemului.
Tin minte cand te-am cunoscut eu mi-ai cerut sa iti fac un CD cu manele… ai vrut sa le incerci cred precum țigările. te-ai lasat si de țigări si de manele:))))))
Nimic nu mi-a scapat :))))
Eram curajoasa.