Ceea ce pentru mine este un subiect sensibil, pentru alţii este doar o chestie minoră. Nu spun că sunt dezamăgită de situaţia asta, ci sunt dezamăgită de mine căci n-am reuşit să-mi pun aparat dentar nici până în prezent. Deşi mi-l doresc de când eram la şcoala gimnazială, pe vremea când părinţii mă duceau cu zăhărelul că “într-o zi o să-ţi punem aparat dentar”, uite-mă la 24 de ani chinuindu-mă să strâng bani pentru el, pentru aparatul promis ani la rând. Sincer, aş fi apreciat enorm de mult dacă la 18 ani aş fi primit un astfel de cadou. Nu, n-am primit nici clasicul permis de conducere. Pentru amândouă “strâng bani” şi de fiecare dată apar chestii neprevăzute. Ba chirie, ba schimbarea locului de muncă, ba analize, contribuţii diverse la stat, tot felul de cheltuieli deprimante…

Nimeni niciodată nu s-a gândit să-mi ofere cadou lucrul pe care mi-l doresc poate cel mai mult în viaţă. Ştiu că pentru cei care n-au probleme asta nu e o chestie atât de importantă. Dar pentru cineva ca mine, cineva cu probleme de ortodonţie, asta chiar e o problemă serioasă. E adevărat că am lucrat în televiziune, dar dincolo de studiile în domeniu şi de cursurile suplimentare pe care le-am făcut după terminarea facultăţii, cursuri de dicţie, de respiraţie ş.a.m.d., dincolo de pregătirea pe care o are la bază un jurnalist, a trebui să mă pregătesc şi din punct de vedere estetic, calculând fiecare mişcare, fiecare întoarcere în cadru, fiecare zâmbet în aşa fel încât problemele cu dantura să fie imperceptibile. Nu e un lucru uşor să te stresezi pentru fiecare cadru în parte, în vreme ce în adâncul sufletului ştii că te chinui să îndrepţi această problemă.

Ştiu că îndreptarea danturii nu necesită sume colosale, am fost de mai multe ori la o clinică stomatologică din Bucureşti şi sunt doldora de informaţii în domeniul acesta. Aproape că aş putea ţine conferinţe despre ortodonţie. Ştiu că preferabil este ca aparatul dentar fix să fie montat înainte de vârsta de 22 de ani, vârstă la care dantura se definitivează, dar poate fi o opţiune şi după această vârstă, singurul inconvenient fiind poate durata de purtare a aparatului. Durată care este oricum considerabil mai mică decât în cazul aparatelor dentare mobile. Eu n-am vrut niciodată un astfel de aparat, adică unul mobil, deşi mi s-a spus că mi-aş putea corecta dantura şi cu un astfel de aparat. Ori facem o treabă calumea, ori nu mai facem. Da, vreau să-l port 24 de ore din 24, vreau să văd rezultate chiar după prima lună de purtare, vreau să ştiu că nu trebuie să mă duc săptămână de săptămână pentru strângerea aparatului (lucru care se face în cazul celui mobil) şi că o singură vizită pe lună este suficientă (valabil pentru aparatele dentare fixe). Eu funcţionez după regula “Go big or go home!” 😉

Cineva m-a întrebat cum o să mă simt cu aparat dentar fix şi dacă asta va afecta în vreun fel imaginea mea pe piaţa muncii. Ei, bine, o să merg pe ideea că au mintea îngustă toţi cei care mă vor vedea cu alţi ochi din cauza unui aparat dentar. Nici vedetele de talie mondială nu s-au sfiit să-şi etaleze aparatele dentare, fie ele vizibile (metalice, ca în cazul Madonnei, Gwen Stefani şi Katy Perry) sau mai puţin vizibile (din safir, ca în cazul frumoasei actriţe Scarlett Johansson). Există totuşi şi varianta incognito, adică aparatul este confecţionat dintr-un metal preţios şi este fixat pe suprafaţa internă a dinţilor. Dar eu o să optez totuşi pentru unul clasic.

Cris Smile este una dintre cele mai bune clinici stomatologice din Bucureşti, ei având medici pregătiţi să corecteze problemele dentare ale persoanelor de toate vârstele, de la copii şi adolescenţi, până la părinţi, bunici şi străbunici. Mi-ar plăcea să reuşesc să-mi pun aparat dentar fix de la ei, în ciuda faptului că locuiesc în Târgovişte. Dar, cine ştie, poate pe viitor o să renunţ la chiria din Târgovişte pentru chiria din Bucureşti. Am învăţat că niciodată nu trebuie să spun “niciodată”…

Lots of hugs!