The Chaingang For The Win!

I’m a bike freak! But i’m a pretty one 😀
Sunt zile în care-mi iubesc bicicleta atât de mult încât aş trage un pui de somn la prânz cu ea în pat. Şi zile în care o iubesc mai puţin şi mă împotmolesc în noroi până nu-mi mai recunosc şosetele. Am făcut asta de două ori, accidental. Dar se-ntâmplă şi la case mai mari. O scot din nisipurile mişcătoare şi o curăţ cât de cât, apoi ne vedem împreună de drum. În faţa blocului o curăţ din nou, să mă asigur că e în grafic când o iau în braţe şi o urc până la etajul 3.

Săptămâna trecută, 1-7 iunie, am scos-o la plimbare doar prin jungla urbană (campania „Săptămâna bloggerilor biciclişti” – organizată de Bike2Work) şi prin parc, lejereanu. În cadrul campaniei menţionate am participat cu alţi doi biciclişti, echipele fiind de câte 3 persoane, aşa cum vă scriam în urmă cu mai bine de o săpătână. Eu, Iulia şi Andrei am fost echipa The Chaingang. O echipă mixtă care a acoperit atât pistele din capitală (via Iulia) şi diverse rute din Braşov (via Andrei), cât şi străduţele ponosite, intersecţiile şi fiecare metru pătrat al parcului fostei reşedinţe domneşti – Târgovişte (via subsemnata).

(eu sunt băieţica din mijloc 😀 )

„Săptămâna bloggerilor biciclişti” a pornit la drum cu dreptul. Şi cu stângul. Dând de zor la pedale printre plimbăreţii care au luat cu asalt obiectivele turistice dar şi printre sutele sau miile de copii care au fost răsfăţaţi de 1 iunie în diferite locaţii. Seara, stând la taclale cu Iulia, am descoperit că amândouă ne-am început săptămâna nu doar încălecând pe biciclete… ci şi cu bicicletele pe noi.

Am vrut o oarecare umbră de mister şi am discutat cu ai mei coechipieri destul de puţin în săptămâna competiţiei, astfel încât să ne surprindem reciproc la final, când ne-am pus word doc-urile laolaltă. Şi, cu toată sinceritatea, decizia a fost una mai mult decât bună.

Prezentarea Iuliei a fost ca o gură de aer rece într-o dimineaţă frumoasă de vară. I-am cerut să-mi noteze câteva rânduri (două sau şapte) şi m-am trezit că mi-a dat un document de vreo jumătate de pagină, document doldora de impresii pozitive şi gânduri care să-i păstreze acest obicei sănătos pe care şi l-a creat – mersul pe bicicletă la muncă.

Iulia este biciclistă de 10 ani şi mi-a menţionat că prima zi din săptămâna bloggerului biciclist a debutat cu un drum libeeer până la muncă. A aflat de asemenea că are suspensii bune la bicicletă, potrivite pentru asfaltul “lunatic” (am o presimţire că pe lună sunt mai puţine gropi decât la noi).

Iulia, despre experienţa #Bike2Work cu #iVelo:

Bike2Work m-a motivat să folosesc bicicleta ca mijloc de transport nu doar pe perioada campaniei ci şi după încheierea acesteia. A fost o experienţă frumoasă prin intermediul căreia mi-am făcut deja prieteni de drum, precum un domn în vârstă care mergea şi el cu bicicleta în fiecare dimineaţă la serviciu. Ne zâmbeam la semafor şi ne uram drum bun, alteori chiar schimbam două vorbe…
Bucureştiul nu este un oraş tocmai prietenos pentru mersul pe bicicletă. Gropile, şoferii nervoşi, lipsa pistelor pentru biciclete şi multe alte aspecte contribuie la descurajarea cetăţenilor de a opta pentru acest mod de transport atât de plăcut. Dar am încredere că lucrurile se vor schimba în scurt timp.

Aplicaţia i’Velo mi-a fost foarte utilă, atât în scop informativ pentru mine şi ceilalţi colegi biciclişti (atenţionările de blocaje din anumite zone) dar şi pentru magazinele de unde îmi pot achiziţiona produse pentru bicicletă, locaţii de care nu ştiam până să folosesc această aplicaţie.
Mersul pe bicicletă mi-a oferit ocazia de a descoperi locuri noi, locuri pe care nu le poţi admira la adevărata lor valoare decât mergând la pas sau, mai comod, pe două roţi!

Photo gallery by Iulia Bîibîţă

Noi două nu ne cunoaştem personal, nu ştiu dacă v-am menţionat asta până acum. Cred că am schimbat primele cuvinte când eu am dat de ştire că-mi caut echipă pentru campania „Săptămâna bloggerilor biciclişti” iar ea s-a oferit să ia parte la această provocare. A fost una dintre cele mai frumoase chestii care mi s-au întâmplat în ultima vreme. Acum, la aproximativ o săptămână de la încheierea campaniei, am stat la taclale şi am decis că ar trebui să ne cunoaştem şi offline. Şi nu oricum! A rămas că mergem la o ceinărie din multele locaţii grozave pe care le-a descoperit biciclind în perioada campaniei şi după.

Am lăsat artileria grea pentru final 😀
Andrei Dumitrescu… Andrei aproape că s-a născut pe bicicletă. Nu ne cunoaştem de foarte mulţi ani, dar ştiu că este un sportiv cu acte în regulă şi că reprezintă România chiar şi la concursuri de peste hotare. Dacă în toamna anului trecut a alergat la maratonul din Grecia, săptămâna aceasta a trebuit să dea „o fugă” până la maratonul din Ungaria. S-ar putea să se supere pe mine că-l dau de gol, căci nu-i place publicitatea, sportul fiind o pasiune. În copilărie folosea bicicleta pentru distracţie. Între timp a plusat cu participări la competiţii MTB şi ture pe munte. Cel mai des o foloseşte însă pentru deplasarea prin oraş, fie că merge spre sau de la serviciu, fie că merge la cumpărături prin grozavul Braşov, bicicleta i se pare indispensabilă.

Despre experienţa din cadrul competiţiei organizate de Blogal Initiative, Bike2Work şi i’Velo, Andrei mi-a mărturisit că i s-a părut „o idee foarte bună, la fel ca orice iniţiativă de impulsionare a activităţilor fizice în aer liber. În cazul acestei campanii, o implicare intensă din partea oamenilor ar însemna o reducere a traficului şi a poluării, mai ales în orele de vârf din cadrul urban.”

L-am întrebat de cât timp are România nevoie pentru a ajunge la nivelul celorlalte ţări europene în ceea ce priveşte folosirea bicicletelor (nu doar cu scop recreativ, ci mai mult ca mijloc de transport). Totodată, i-am cerut să-mi menţioneze şi câteva detalii despre aplicaţia #iVelo, pe care am testat-o împreună săptămâna trecută.

Cred că suntem departe de ţările vestice în ceea ce priveşte mersul pe bicicletă ca mijloc de transport. Partea pozitivă este că se observă o mişcare considerabilă din partea tinerilor care remarcă beneficiile mersului pe bicicletă şi promovează această activitate prin diferite metode (campanii, proiecte ş.a.m.d.).

Despre aplicţia i’Velo, îmi place în primul rând simplitatea ei. Este uşor de folosit şi toate informaţiile sunt destul de bine structurate şi aerisite. Tabul de Curse sumarizează rutele înregistrate şi oferă un minim de informaţii, în timp ce tabul de Statistici pune la dispoziţie utilizatorilor mai competitivi un ranking în timp real. Deşi este o aplicaţie destul de user friendly, consider că sunt câteva aspecte care ar trebui îmbunătăţite. De exemplu, am avut situaţii în care s-a înregistrat ruta (este afişată pe hartă) dar nu şi viteza medie sau maximă. Pentru semnele de Trafic s-ar putea introduce şi comentarii. În cazul bicicletei este mult mai uşor să te deplasezi prin trafic, deci nu ar trebui să însemne neapărat un drum blocat. Ca funcţii suplimentare s-ar putea adăuga o funcţie de navigaţie. Având în vedere că se pune accent pe Bike2Work, într-un mediu urban e posibil să ai nevoie de un ghid de deplasare.

Eu am fost aşa de bucuroasă că încep săptămâna pe bicicletă încât am uitat să pornesc aplicaţia. Din vreo 12 km, am pornit-o cam la ultimii 2. Dar în ziua următoare m-am deşteptat înainte să o iau din loc. În ceea ce priveşte implicarea online, am avut grijă să afle toţi cei peste 4 mii de prieteni de pe facebook de iniţiativa Bike2Work şi chiar am împărtăşit cu ei câteva poze cu o bicicletă „tunată” pe care am descoperit-o în drumul meu dar şi fotografii cu subsemnata şi iubita mea bicicletă. Am fost plăcut surprinsă de faptul că am primit feedback pozitiv iar printre susţinători s-au numărat şi doi primari din judeţul Dâmboviţa. Am ştiut, în acel moment, că Săptămâna Bloggerilor Biciclişti şi #Bike2Work sunt proiecte care prind deja contur. Yey! 😀

Andrei ne-a cam dat lecţii în competiţia asta. Ne-a susţinut pe mine şi pe Iulia pe toată durata campaniei „Biking Bloggers Week”. El a fost un fel de şef de echipă, dacă e să ţinem cont de experienţă. Iulia, pe de altă parte, a condus cu brio prin traficul bucureştean, în fiecare zi a săptămânii, către serviciu. Iar eu am biciclit în fiecare zi pe unde m-a tăiat capul şi în funcţie de starea vremii…

În concluzie, aşa cum îi e obiceiul de ani de zile, Andrei va folosi în continuare bicicleta ca mijloc de transport. Simpatica şi noua mea prietenă Iulia a declarat şi ea faptul că a prelungit perioada concursului şi merge în continuare cu bicla la serviciu. A fost o aventură prima oară, fiind nevoită să treacă prin cele mai aglomerate intersecţii în drum spre muncă, dar a început să-i placă. For real! Iar eu… mă mir cum de am rezistat să stau aşa de mult timp lipită de laptop. V-am pupat! Mă duc la pedalat!

UPDATE:
– Avem un nou biciclist printre noi! Mama Iuliei! 😀 A decis că la 47 de ani vrea să înveţe să meargă şi ea pe bicicletă, după ce şi-a văzut fiica şi soţul pedalând cu drag în fiecare zi.
(am adăugat şi o poză, să nu ziceţi că vă păcălesc) :d

– Suntem o echipă şi ne-am comportat ca atare de la pedalat până la construirea acestui articol şi, implicit, convingerea altor oameni să opteze pentru bicicletă.