Cărţi

Recenzie: Amsterdam, de Ian McEwan

By | 28.12.2017 | 5 Comments

Amsterdam Ian McEwan recenzie carte

Cartea aceasta mi-a lăsat un gust… căruia mi-e greu să-i găsesc adjectivul potrivit. Am cumpărat-o întâmplător, cred că în urmă cu 2-3 ani, la prima mea vizită la Cărtureşti Carusel. Am insistat să am ceva de acolo, chiar dacă preţurile erau mai mari decât ceea ce-mi putea oferi internetul. Însă cărţulia asta mică n-a fost scumpă. Cele de la Polirom, din colecţia “Top 10+”, au preţuri de bun simţ în general. Pornesc de pe la 16 lei, deci sunt ok. Pe „Amsterdam” nu-mi amintesc cât am dat, dar ştiu că am ales-o după ce am citit jumătate din rândurile notate pe coperta din spate. Rândurile respective erau/sunt următoarele:

„Amsterdam, roman câştigător al Booker Prize în anul 1998, spune o poveste care pune la îndoială creaţia, iubirea şi firava moralitate umană. După ce Molly Lane îşi pierde viaţa din pricina unei boli necruţătoare, doi dintre foştii ei amanţi îşi analizează trecutul alături de controversata lor iubită.” (copertă spate)

Cartea Amsterdam a lui Ian McEwan este destul de mică, atât ca dimensiuni (18x11cm), cât şi ca număr de pagini (povestea se încheie pe pagina 188). Primele pagini le-am citit cu mare interes, după care au intervenit câteva zone care m-au lăsat rece, ca mai apoi să mă determine să fac ochii mari şi să nu mai vreau să o las din mână. Punctul culminant pentru mine a avut efectul pe care autorul probabil a încercat să-l imprime cititorilor.

Moralitatea umană – un detaliu pe care nu l-aş fi luat în calcul în prima jumătate a cărţii dacă, la un moment dat, două dintre personaje nu şi-ar fi scos ochii reciproc. Fix pe baza moralităţii. Fiecare îi reproşa celuilalt că are o moralitate de joasă speţă. Diferenţa, însă, dintre cei doi, consta în faptul că unul dintre ei a decis să-şi ţină opinia pentru el, considerând că prietenia lor e mai importantă decât judecata şi faptul de a-i scoate celuilalt ochii referitor la deciziile pe care le ia. Cel de-al doilea, pe de altă parte, n-a văzut decât mizeria (conotativ vorbind) din curtea prietenului său, omiţând bârna din ochii lui. Lucrurile s-au aprins între ei, neavând scrupule în cadrul conversaţiei, ceea ce dă o notă aparte ideii de prietenie, indiferent de vechimea şi calitatea ei de până atunci. O scânteie. De atât e nevoie uneori pentru destrămarea unei prietenii sau oricărui alt tip de relaţie. O scânteie născută din faptul că oamenii nu ştiu să-şi vadă bârna din ochii lor, părându-le firesc să-i judece pe ceilalţi.

Amsterdam este o poveste care se învârte în jurul a două personaje, Clive şi Vernon. Primul este un compozitor desăvârşit, pe când cel de-al doilea este jurnalist. Ambii erau prieteni vechi, iar prietenia lor a fost chiar mai puternică decât faptul că obişnuiau să fie amanţii aceleiaşi femei.

La capitolul 3, îmi amintesc destul de clar, am început efectiv să ronţăi semnul de carte. Cam atât de intense deveniseră descoperirile personajelor. Însă modul în care evoluează lucrurile de acolo să zicem că n-ar fi aşa de greu de închipuit. E chiar comun pentru relaţiile din zilele noastre. Însă finalul este cel la care chiar nu mă aşteptam. Câteva pagini la început, punctul culminant şi finalul – trei elemente care fac din această carte una „must read”. Chiar am rămas în urma ei cu un gust pe care mi-e greu să-l definesc. Este un fel de tristeţe amestecată cu durere, realitate şi faptul că lucrurile merg mai departe. Cu sau fără noi.

Cred că nu oricine ar putea scrie o astfel de poveste. Cred, prin prisma acestei afirmaţii, că Ian McEwan este un scriitor desăvârşit. Dacă îţi plac poveştile despre moralitate, cartea aceasta ar trebui să fie pe lista ta.

Romanul poate fi achiziționat din următoarele magazine online:
Libris, Elefant și Cărturești.

Amsterdam este unul dintre titlurile apărute în TOP 10 cărți de citit în 2017 (articol pe care l-am scris cu mare drag la începutul anului 2017). Se pare că am ales bine, descoperind cu ocazia asta că îmi place stilul lui Ian McEwan, fiind prima carte scrisă de el pe care o citesc.

5 Comments

  • Pingback: TOP 10 cărţi de citit în 2017 ⋆ Ioana Radu

  • Reply

    Lamiita Petre

    28/12/2017

    Sunt convinsa ca subiectul m-ar atrage si consider ca orice tema ar dori autorul sa abordeze, daca este scris intr-o maniera atractiva, daca formeaza o poveste atractiva in jurul temei, poate deveni un roman bun de citit. Anul acesta am citit cateva carti pe care n-as fi crezut vreodata ca m-ar atrage, ca in final sa imi doresc cu ardoare sa mai citesc. Acum, citesc “Necredincioasa” de Ayaan Hirsi Ali si ma gandesc sa trag de ea sa nu o termin prea repede, desi are vreo 470 de pagini. Am citit ” Pasi in trecut” – Lina Moaca, am vazut in topul tau 10 si imi doresc sa mai citesc si alte carti scrise de ea.

    • Reply

      Ioana Radu

      30/12/2017

      Eu n-am apucat inca sa citesc cartea “Pasi in trecut”, desi mi-am cumparat-o pe la inceputul anului 2017. Cumpar foarte multe carti, iar unele dintre ele se pierd pe undeva prin biblioteca si uit de ele. Sper totusi sa o incep curand pentru ca am auzit lucruri bune despre autoarea Lina Moaca.

  • Reply

    Dragomir Cristina

    28/12/2017

    Suna destul de interesanta o poveste despre doi tipi prieteni care avut aceeasi amanta acum moarta. Sunt curiosa care este modul de abordare, daca e o carte scrisa la persoana a treia sau este pe capitole in care fiecare dintre cei doi isi exprima la persoana I opiniile. Despre moralitate chiar nu discut. Nu sunt eu perfecta, dar in perioada asta am intalnit prea multi oameni care n-au auzit deloc de cuvantul asta si sunt tentata sa vorbesc despre asta 3 zile si 3 nopti.

  • Reply

    Bratu Gabriela

    28/12/2017

    nu am citit-o, dar nici nu stiu cat ar fi genul meu… mai am carti de la editura polirom, dar asta nu-mi pare chiar asa usor de digerat

Leave a Reply