Suflet tatuat, de Raluca Sterian-Nathan ► O poveste despre luptă, durere și hotărâre

Suflet tatuat este o carte pe care am cumpărat-o întâmplător, citind doar descrierea ei de pe site-ul unei librării și adăugând-o în coș cu gândul că e o altă poveste cu bune și rele. Practic, la fiecare comandă online de cărți pe care mi le doresc… mai adaug și vreo două sau trei la întâmplare. După achiziționare a zăcut ceva vreme într-un teanc cu cărți de pe birou, însă după ce m-am apucat de ea, pe măsura ce citeam, m-a vrăjit și mi-a rupt sufletul deopotrivă, reușind ca în ciuda tuturor întâmplărilor puterea interioară să-i fie definitorie protagonistei. O carte extraordinară, care a reușit să mă surprindă și să fie altfel decât multe povești de viață închise între două coperți.

Coordonatele ediției
Autor: Raluca Sterian-Nathan
Editura: Humanitas
Colecție: Memorii/Jurnale
Anul apariției: 2010
Număr de pagini: 248
ISBN: 978-973-68-9888-1

E drept, pentru că am ales cartea Suflet tatuat absolut întâmplător, nu știam nimic nici despre autoare. Citisem vag pe site-ul librăriei online de unde am luat-o, în descrierea cărții, căci n-am căutat cartea în niciun alt loc, că autoarea ar fi o româncă ce s-a stabilit în Franța și cartea aceasta ar fi viața ei pusă în cuvinte, de când era copilă și până undeva departe în viață. Vag știam lucrurile astea, înainte de a începe lectura, și nimic mai mult. Așadar numele Raluca Sterian-Nathan nu-mi spunea nimic pe atunci. Acum, după terminarea cărții, lucrurile stau complet diferit, asociind numele ei cu puterea sufletească, lupta cu tot ce e în jur și hotărârea de a ajunge undeva departe de toate durerile, neajunsurile, fricile vremurilor.

Cartea Suflet tatuat, scrisă de Raluca Sterian-Nathan, este povestea vieții ei. Viața înșirată pe hârtie ca o dâră de sânge, dar și ca o bucurie pe alocuri, bucuria trecerii la un nou capitol, bucuria de a scăpa de o etapă grea din viață… chiar dacă la orizont apărea deja alta. Suflet tatuat este o poveste de viață diferită de tot ceea ce am citit până acum. Fix genul de viață care bate filmul, genul de viață care trebuie povestită pentru a înțelege că ceea ce trăim acum nu e chiar atât de greu, dar și pentru a ne inspira să luptăm oricât de vitrege s-ar dovedi a fi împrejurările. Nu se știe dacă e vorba de noroc sau credință, dar cumva apare mereu o lumină la capătul tunelului.

Suflet tatuat, ca poveste de viață, începe cumva în anul 1937, pe când Raluca avea doar un an și jumătate. Prinde războiul, prinde apoi și persecuțiile politice, naziste și staliniste deopotrivă, prinde un comunism în forma lui cea mai crudă poate, căci neregulile se întind pe zeci de ani și nu seamănă cu acel comunism relativ prietenos și îmbelșugat de care amintesc din când în când cei care au prins doar ultimii ani ai regimului. E o poveste de viață cu o maturizare ce se petrece extrem de devreme. Deși făcea parte dintr-o familie bună, tatăl ei câștigând o medalie în 1924 la Jocurile Olimpice, mama ei și bunicii fiind și ei oameni de seamă, întreaga ei familie pierde totul, ba chiar se destramă și părinții merg pe drumuri diferite, cu o copilă care stă când cu unul dintre ei, când cu altul.

La începutul cărții, vorbindu-se din loc în loc despre zile la munte și săptămâni petrecute anual la mare, despre cercuri selecte de oameni, despre clădiri și instituții impunătoare, am fost tentată să mă gândesc la ideea “săraca fată bogată”. Ironic, desigur, pentru că dramele păreau să se petreacă în cadre care mie îmi sunt străine, acum, în 2019, dar cărora ea, în România anilor ’40-’50, le trecea pragul. Ulterior am avut mustrări de conștiință, deși trebuia să știu deja, până în punctul ăsta al vieții în care am ajuns, că aparențele nu reprezintă întotdeauna realitatea. Mi-a părut rău pentru cum priveam povestea Ralucăi la început, pentru că ceea ce a urmat a fost atât de departe de modul în care s-au scurs primii ani ai vieții ei.

La 13 ani ai ei, perioadă în care locuia cu mama sa și aproape au rămas fără nimic, a trebuit să se mute cu tatăl ei și dormea în debara. La 16 ani, dacă țin bine minte, s-a căsătorit pentru prima oară, vreme în care încerca din răsputeri să facă tot ce trebuia pentru a ajunge să fie actriță de teatru. A urmat cursurile Institutului de Teatru, dar drumul n-a fost lin nici de data asta, fiind obligată să-și purifice originea burgheză timp de un an prin munca într-o uzină și supunerea numeroaselor îndoctrinări. Când lucrurile oricum nu mergeau bine, perioadă în care Raluca avea aproximativ 20 de ani, mama ei s-a stins din viață, lăsând în urmă un gol ce nu a mai putut fi umplut niciodată.

Viața, însă, a continuat să meargă mai departe. Timpul s-a scurs, fiind presărat poate cu tot mai multe neajunsuri, nereguli, ghinioane, dar pe alocuri și câte o lumină la capătul tunelului. O lumină pe care eu o pun pe seama hotărârii protagonistei de a găsi o cale de scăpare, dorinței de a gusta libertatea dincolo de comunism și îndoctrinare. Pentru o vreme, securitatea o interoga periodic pe Raluca Sterian. Adică trebuia să meargă de trei ori pe săptămână să se prezinte la interogatorii, care ulterior s-au transformat în torturi, astfel că ajunsese chiar în punctul în care nu mai știa cine e și unde se află, cu un picior în viața asta și cu unul în cea de dincolo. Libertatea părea o himeră, însă în 1964 a reușit să plece din țară. Am simțit eu, ca cititor, o ușurare.

Personajul principal, deși nu cred că mai e vreun dubiu în privința asta, este Raluca Sterian. Cartea este practic despre viața ei, în mare parte viața pe care a avut-o înainte de a reuși să plece, cu mari dificultăți, din România comunistă. Contextul politic și istoric fac din cartea aceasta tip jurnal o capodoperă. Practic, cei care au prins prea puțini ani din comunism, înainte de căderea regimului, cât și cei care s-au născut după ’89, ar putea găsi în cartea asta niște răspunsuri. Sunt răspunsuri care nu au ca scop răscolirea unui regim politic, ci care se găsesc sub formă de întâmplări de viață ale cuiva care a trecut prin toți acei ani, care a fost acolo când au avut loc atât de multe schimbări, întâmplări ale unei vieți ce se dorea a fi liberă și liniștită.

Naratoarea a redat atât de bine fiecare întâmplare încât aproape că ne simțim parte din poveste. Și, descoperind-o, ne face oarecum părtași la toate prin câte a trecut. Cred că, deși într-un final s-a salvat, a vrut ca povestea vieții ei să vadă lumina tiparului pentru că, dincolo de toate, reprezintă o parte din ea. Și este, fără niciun dubiu, o poveste de viață ce trebuia scrisă și merită a fi citită. O poveste, așa cum am menționat și într-un paragraf anterior, care ne demonstrează că uneori viața chiar bate filmul.

Cred că ceea ce este original la acest text sunt răspunsurile pe care cineva din generația ei le oferă generației noastre. O bucată vie de istorie pe care ajungem să o cunoaștem. Raluca.

Las mai jos câteva bucăți din carte, citate dacă e să le punem o etichetă, pe care le-am considerat bune de notat și de revenit asupra lor după o vreme.

“Tricotam harta situației: un gând pe față, două lacrimi pe dos. Mi-am dat seama, cu stupoare, că nu mai eram o copilă, ci o femeie violată și bătută. Și, culmea, la cei paisprezece ani și jumătate ai mei, mă simțeam și copil, și foarte bătrână. Parcă aveam simultan o sută de ani și șapte ani. Cei șapte ani de-acasă, vasăzică.” (pag. 79)

“Era oribil, o porneam de la zero, reveneam în infernul comunismului. Libertatea se îndepărta înspre orizonturi pierdute. N-aveam ce face, trebuia să mergem înainte cu orice preț, cu stomacul gol, cu frica-n oase.” (pag. 84)

“Cel mai mult tânjesc după libertate. N-am avut ocazia să aflu exact ce înseamnă, dar am citit mult despre ea. Trebuie să fie extraordinar să poți vorbi, călători, scrie liber!” (pag. 115)

Cartea Suflet tatuat se găsește în mai multe librării online, precum Elefant.ro, Cartepedia.ro și Carturesti.ro. Printre altele, cartea aceasta face parte și din Top 10 cărți de citit în 2018.