February 2012

Ne frământăm câteodată poate prea mult pentru lucrurile mărunte şi prea puţin pentru lucrurile pentru care chiar ar trebui să o facem. Am uitat care ne este rostul, am uitat cu desăvârşire să echilibrăm ura adăugând dragoste zilelor noastre. Am uitat să facem o grămadă de lucruri. Peste toate acestea, am avut norocul să cunosc un om altfel, un om care zâmbea chiar dacă viaţa i-a dat boală, un om cu o tărie demnă de invidiat, un om care nu spunea dacă îl doare. Şi peste toate câte simţea a muncit… A rămas în amintirea noastră, a celor ce i-am fost colegi, şi mai ales în amintirea celor ce au avut privilegiul să-l cunoască în urmă cu ani de zile… ca fiind un om plin de viaţă ce cu greu putea fi pus la zid de ceva.

Ne-ai învăţat multe!, fie că a fost vorba de serviciu sau de viaţă.
Odihneşte-te în pace!

Petroniu Ionescu

Petroniu Ionescu

1. Lincoln Continental (1978)

2. Lincoln Continental (1966)

3. Cadillac Eldorado Fleetwood (1967)

4. Cadillac Fleetwood Brougham (1966)

5. Cadillac Deville (1970)

6. Mercedes Benz (1978)

7. Chevrolet Impala (1966)

8. BMW 316 (1982)

9. Ford Mustang (1968)

10. Chevrolet Monte Carlo Sport Coupe (1978)

Din punctul meu de vedere, există 4 tabere de consumatori:
1. cei care cumpără de nevoie (preţul produselor să fie cât mai mic iar aspectul nu contează)
2. cei care cumpără de imagine (preţul nu contează, de preferat mic/mediu; din punct de vedere estetic, însă, să mulţumească)
3. cei care cumpără funcţie de preţ (ce e scump = bun; aspectul contează mai puţin, calitatea are prioritate)
4. cei care cumpără funcţie de preţ şi aspect (pe principiul… dacă tot investesc, măcar să aleagă şi ceva care să placă ochiului)

Păţania, pe care nu o pot numi tocmai recentă, o încadrez cu uşurinţă la punctul 4. Am tot căutat maşina de călcat ideală… vreo două luni. Ea trebuia să fie anti-calcar, cu talpa auto-clean, producător consacrat (de încredere) şi aspect plăcut (şi neapărat în combinaţia alb-negru sau alb-bleumarin). Toate bune şi frumoase până la ultima parte. N-am găsit, cu toată sinceritatea, nicio maşină de călcat de la Tefal care să arate frumuşel. E firma mea de suflet şi în care am încredere că nu mă dezamăgeşte din punct de vedere al calităţii. Anti-calcar, bifat. Auto-clean, bifat. Producător de încredere, bifat. Aspect, pauză. Nu ştiu de ce dar toate noile modele de maşini de călcat de la Tefal au… partea din spate urâtă. Am căutat ca bezmetica o maşină cu fundul clasic, mic, care să nu iasă în evidenţă… şi n-am avut noroc. Pentru că mă încadrez la punctul 4, am renunţat la a-mi mai cumpăra de la producătorul menţionat. Îmi pare rău, pentru mine aspectul obiectelor contează, mai ales că maşina de călcat e prietena mea de zi cu zi. N-am avut altă opţiune decât să mă reprofilez. Am optat pentru Bosch şi sunt mulţumită de alegerea făcută.

Şi finalul e un fel de…

Dragă Tefal,
Nu fi trist! Te iubesc în continuare şi doar pentru că nu îţi accept maşina de călcat, nu înseamnă că te trădez.

Enter the Headline

Enter the Sub-Headline

Enter a catchy description of your awesome newsletter here.