Ar trebui să scriu un-fel-de-recenzie sau mai bine s-o las baltă? M-am tot întrebat chestia asta pe parcurs ce citeam cartea Arhanghelul Raul, primul roman lansat de Ovidiu Eftimie. De regulă, atunci când îmi place o carte (deși există mai multe nuanțe ale verbului “a plăcea”) detaliile mi se lipesc mai bine în memorie și decid că merită să vorbesc despre ea și cu voi, cei care încă mai treceți pe aici după atâția ani. Practic, fie că-i vorba de scriitori români sau străini, contemporani sau care se odihnesc (în pace?!), simt că una din datoriile mele în calitate de cititor e să ofer feedback. Și, de regulă, aleg să fac asta oferind niște steluțe pe platforma Goodreads, cât și prin câteva rânduri pe blog.
Dacă o carte e bună, de ce să nu împărtășesc informația și cu alții? Dar, vedeți voi, cu Arhanghelul Raul e mai complicată situația, că risc cumva să intru singură-n gura leului. Nu știu cum sună numele Ovidiu Eftimie pentru voi la prima strigare, însă el este unul dintre băieții de la Times New Roman, doza noastră de umor și ironie. Iubesc TNR-ul, dar asta nu înseamnă că, dacă scriu ceva greșit în materialul de azi, nu risc să citesc o ironie și la adresa mea. Una peste alta, am decis s-o fac, să scriu un-fel-de-recenzie pentru romanul Arhanghelul Raul, roman pe care tocmai l-am terminat de citit.
E una dintre acele cărți pe care le-am cumpărat cu multă vreme în urmă (la Gaudeamus, ediția din toamna lui 2017, astfel că am putut obține și autograf) și n-am știut dacă să mă apuc sau nu de ea, de parcă aș fi așteptat un timp potrivit pentru SF. E drept că romanele SF nu-s chiar la ordinea zilei la mine, dar asta nu înseamnă că nu-mi iau din când în când câte unul și nu-l citesc cu același interes cu care citesc și alte cărți. No, sir!
Arhanghelul Raul este o carte care a văzut pentru prima oară lumina tiparului în noiembrie 2016, la editura Nemira, în cadrul colecției Nautilus. Povestea din categoria Science Fiction se întinde pe 172 de pagini, la care se mai adaugă alte două file (cuprinsul și câteva informații); pe site-ul editurii apare totuși ca având 192 de pagini – ori e typo, ori o fi fost scoasă o ediție mai nouă cu ceva mai multe pagini, dar înclin balanța mai mult către prima variantă.
Romanul Arhanghelul Raul are influențe de satiră, compoziție literară cu care autorul ne-a obișnuit în cadrul publicației la care lucrează (Times New Roman). Deși titlul sună oarecum religios, cartea nu are treabă cu astfel de topicuri. Cine este acest arhanghel din cartea lui Ovidiu Eftimie? Raul, personajul care dă numele cărții, este un fost om de publicitate, decedat și ajuns în iad, care se întoarce pe pământ cu scopul de a salva omenirea de la invazia demonilor – aceștia din urmă reușind să facă o gaură între cele două lumi și să se strecoare prin ea pentru a ajunge înapoi aici, în lumea pe care o cunoaștem. Asta fiind o explicație în linii mari, căci în detaliu nu există rai și iad în roman, ci există mai multe dimensiuni și mai multe tipuri de indivizi (tipuri specifice fiecărei dimensiuni în parte).
Până aici lucrurile sună destul de serios. O altă latură a romanului este cea tragi-comică, unde agentul Popescu de la SRI trebuie să se infiltreze printre nașii de tren pentru a afla ce se întâmplă cu banii colectați, unde ajung ei, că nașii nu par să fie prea înstăriți, dar calculele indicau că s-ar strânge ceva bani frumoși în rândul lor. Lucrând sub acoperire ca naș de tren, agentul SRI Popescu ia urma banilor și descoperă că Ministrul Transporturilor avea câțiva oameni pe care se baza că vor ține sub control invazia forțelor supranaturale ce veneau din alt univers. Practic era vorba de aceiași demoni pe care Raul trebuia să îi împiedice să se infiltreze pe pământ. Cei doi, Raul și agentul Popescu, alături de alți câțiva soldați ai organizației secrete ajung să facă echipă pentru a preveni Apocalipsa. Cum se desfășoară evenimentele și dacă reușesc sau nu, asta puteți descoperi citind cartea. Eu pot fi în multe feluri, dar niciodată spoiler.
Personal, cred că romanul are multe influențe din munca de zi cu zi a autorului, el criticând caricatural și în carte probleme ale societății în care trăim. E un lucru bun, desigur, însă pe alocuri se simte și ceva umor nu neapărat atât de negru pe cât m-aș fi așteptat. Cred că e doar o chestie de preferințe personale și aș fi preferat să dea mai tare în problemele societății românești. Sau doar m-am obișnuit eu să savurez satira atât de mult încât mi-ar plăcea să o găsesc mai des și-n romanele contemporane. Cert e că romanul Arhanghelul Raul, deși e finuț pe alocuri, reușește să fie un suflu nou în ceea ce se publică în prezent.
În nota asta a lucrurilor, având în vedere că romanul e “altceva” față de ceea ce am citit în ultima perioadă, am decis că vreau să citesc și a doua carte pulicată de Ovidiu Eftimie. Se numește Bacalaureat și a apărut cam un an mai târziu la aceeași editură.
Eu zic să-i dați o șansă Arhanghelului Raul. Și ce dacă SF-urile nu-s pe lista preferințelor de lectură? Nici la mine nu sunt, dar viața asta e făcută pentru a explora cât mai mult și pentru a ne lărgi orizonturile, iar literatura n-a făcut rău nimănui, deci e un bun punct de plecare. Totodată, cartea aceasta face parte din Top 10 cărți de citit în 2018, unde au fost listate și alte titluri bune.
Romanul “Arhanghelul Raul” poate fi achiziționat din magazinele online eMAG.ro, Carturesti.ro, Cartepedia.ro si Nemira.ro.
Lectură plăcută! 😉