Câteodată mai avem nevoie și de povești cu final fericit, acesta fiind motivul pentru care am decis să citesc această carte. În urmă cu un an am citit prima parte a seriei, numită Zece respirații scurte, iar zilele acestea am dat gata și partea a doua. Nu știu ce citesc alți oameni și care-i procentul cărților cu final fericit pe care ei le cumpără, dar știu că în ceea ce mă privește aleg destul de rar astfel de cărți. Cu atât mai puțin dacă e vorba de bestseller-uri. Cartea de azi este însă acea mică excepție și nu cred că aș fi cumpărat-o dacă nu aș fi citit prima parte și n-aș fi fost dornică să aflu continuarea.
Informații generale
Titlu roman: O minciună nevinovată
Autor: K. A. Tucker
Număr pagini: 370
Anul apariției: 2014 (tradusă în limba română în 2016)
Editura: Epica
ISBN: 978-606-8754-17-8
Informații copertă spate
Livie Cleary a fost dintotdeauna catalogată drept Perfecțiunea Întruchipată, dar pe parcurs își dă seama că această perfecțiune nu este tocmai o fericire și că pe drumul sinuos către autocunoaștere este mai mult ca sigur că va face greșeli.
Romanul O minciună nevinovată este povestea Oliviei Cleary (Livie, așa cum o știa toată lumea). A fost întotdeauna un copil model, chiar și după tragicul accident în urma căruia și-a pierdut părinții, rămânând doar cu sora ei mai mare. Au făcut față diferit durerii și golului lăsat de părinți. Practic primul volum al seriei este despre viața lui Kacey, sora cea mare, iar acest roman (fiind al doilea volum) prezintă viața Liviei.
De când era mică și a murit o prietenă de-a ei de leucemie, Livie spunea că atunci când va crește o să devină medic oncolog pentru a ajuta toți copiii care suferă de boala care i-a ucis prietena. Era doar o puștoaică pe atunci, însă a rămas cu gândul acesta în minte și cu faptul că se va școli la Princeton, acolo unde a învățat și tatăl ei, iar apoi va alege să se specializeze în oncologie. Pusă în fața faptului împlinit și ghidată pe alocuri de un terapeut care se ocupa cu tratarea sindromului de stres posttraumatic, Livie începe să dea curs unor provocări. Până atunci fusese un copil excepțional, o soră excepțională, o elevă excepțională. O zi perfectă pentru ea era o zi petrecută în bibliotecă.
Împinsă de la spate de sora ei mai mare și de terapeut, Livie învață să se relaxeze, să socializeze și să trăiască experiența de la Princeton altfel decât și-ar fi închipuit. La primul party la care merge ajunge să se îmbete și să cunoască un băiat pe care-l pocnește, dar care îi cam place. Se dovedește însă că tipul, Ashton Henley, este unul dintre cei mai doriți băieți de la Princeton și, desigur, e deja luat. Într-una din primele zile în campus cunoaște un alt băiat, ceea ce e cât se poate de firesc, ajungând apoi să fie într-o relație cu el. Dar inima lui Livie tresărea de fiecare dată când îl vedea pe Ashton sau doar când îi auzea vocea. Așa e cu primii fiori ai dragostei, nu? Cred că toți ne amintim perioada în care am avut pentru prima oară fluturi în stomac.
“Viața are un mod ciudat de a-și crea propriile-i teste. Îți lansează provocări care te determină să faci, să gândești și să simți lucruri care sunt în conflict direct cu ceea ce ai plănuit și nu îți permite să faci o simplă alegere între alb și negru.” (pag. 77)
Romanul O minciună nevinovată se învârte așadar în jurul lui Livie și a celor doi băieți frumoși și deștepți (cum altfel? doar e o carte cu final fericit). Însă nu e o poveste atât de clișeică pe cât m-aș fi așteptat și a fost chiar o escapadă literară simpatică. Am citit-o în două zile deși are puțin peste 350 de pagini. Mi-a plăcut povestea, însă admit că mi-aș fi dorit un final mai realist, ceva cu morală mai serioasă și mai puțină miere. Dar a fost ok și așa, ba chiar recomand această carte celor care au nevoie de o pauză de la zilele reci de februarie.
Nu sunt prea multe de zis despre acest roman. E o poveste drăguță despre o fată bună care calcă strâmb pentru prima oară. Viața atent organizată devine un ghem de sentimente diferite în momentul în care se îmbată pentru prima oară și, bonus, are parte de primul sărut. Poate că aș fi simțit altfel cartea O minciună nevinovată dacă aș fi citit-o în urmă cu vreo 7-10 ani (și poate chiar mi-ar fi prins bine, căci nici în ziua de azi nu prea știu cum stă treaba cu băutura, cluburile, distracția în diferite forme).
“Nu toate deciziile pe care le vei lua în viață vor fi bune. Unele dintre ele vor fi chiar dezastruoase.” (pag. 324)
La sfârșitul lunii îmi voi comanda și volumul al treilea din seria aceasta. Iată dovada că m-a prins stilul autoarei K. A. Tucker. Cred că lucrurile sunt un pic întortocheate la mine. La 17 ani citeam Cioran, iar la 27 citesc cărți din categoria Young & New Adult.
Câteodată mai avem nevoie și de povești cu final fericit.
Romanul poate fi achiziționat din următoarele magazine online:
Libris, Elefant și Cărturești.
Eu prefer genul asta de lectura, cu final fericit, poate si pentru ca ma refugiez cumva in lumea asta in incercarea de a fugi de grijile si problemele mele de zi cu zi. Cat despre Cioran, mie nu prea mi-a placut ce-am reusit sa citesc din el (ca lectura obligatorie la facultate). O minciuna nevinovata este prima carte recomandata de tine pe care iti spun cu mana pe inima ca am pus-o pe lista cu carti de citit anul acesta.
Mă bucur mult să aud că te-a cucerit și pe tine cartea aceasta suficient încât să o pui pe lista de lecturi ^_^.
Daca e o poveste cu final fericit vreau neaparat sa o citesc si eu asa ca o sa caut toate cele 3 carti ale seriei.
Are un subiect simpatic. Mi-ar plăcea să o cumpăr. Măcar pentru o relaxare psihică… sau ceva de genul ăsta. 🙂
si sa stii ca si Zece respiratii scurte e foarte misto! sunt carti de adolescenti, dar serios ca si mie-mi plac!
Am citit-o. E prima parte a seriei, practic cu ea am început, citind apoi “O minciună nevinovată”, iar în curând îmi voi comanda și partea a treia a seriei.