Cărţi

Recenzie > Nopţi la Monaco, de Nataşa Alina Culea

By | 03.04.2017 | 7 Comments

Chiar azi vorbeam cu o prietenă despre faptul că în sinea mea sunt un om rece. Nu îmi sclipesc ochii în faţa romantismului siropos, nu mă încălzesc cuvintele dulci, ci sunt mai degrabă o persoană practică. Iubesc un om pentru suma chestiilor care-l alcătuiesc. Atât de simplu este cu mine. Atât de simplu mi-a fost şi cu ultima carte a autoarei contemporane Nataşa Alina Culea. Romanul se intitulează Nopţi la Monaco, o poveste care m-a cucerit exact prin suma tuturor lucrurilor care o alcătuiesc. M-a cucerit vocea din spatele condeiului, m-au cucerit personajele, locurile, durerile şi bucuriile deopotrivă. Dar durerile…

Nopti la Monaco, Natasa Alina Culea

Durerile sunt cele care mă atacă. Pot să rezist oricărui sentiment cu brio, dar nu durerii. Nopţi la Monaco o are în rol principal pe Nicoleta, o fată simplă de la ţară, o fată născută într-o familie săracă, dar săracă fără vreo exagerare literară, săracă în adevăratul sens al cuvântului. Cum ar zice maică-sa, genul de fată pentru care cel mai bun job ar fi să vândă roşii şi brânză prin sat sau în piaţă.

Viaţa îi oferă însă o mână de ajutor prin intermediul mătuşii Catia de la Ploieşti. Singură fiind, aceasta o ia pe Nicoleta la ea pe timp de vară, să-i ţină de urât cum s-ar zice. Nicoleta, copilă fiind pe atunci, se-ndrăgosteşte (pentru prima oară) de un băiat care venea la bibliotecă, acolo unde lucra mătuşa Catia. Astfel, dragostea o împinge pe fata de la ţară să îşi dorească şi ea să citească, deşi asta era o activitate pe care până atunci n-o înţelegea deloc.

Acesta este începutul schimbării fetei, însă drumul ei este lung şi anevoios, ajungând inclusiv să rămână însărcinată la numai 19 ani. Povestea însă abia aici începe cu adevărat, motiv pentru care închei relatările şi te las pe tine să le descoperi în carte. Un roman care te va prinde de la primele pagini, căci autoarea Nataşa Alina Culea are un stil aparte de a scrie. Este, fără niciun dubiu, prima pe lista scriitorilor contemporani preferaţi. Lista mea.

„[…] dar chiar şi frumuseţea se duce, ceea ce va conta mai târziu vor fi şansele pe care le-ai avut şi cum ai ştiut să le valorifici. Altfel, vor rămâne doar regretele unei vieţi irosite.” (pag. 85)

Nopti la Monaco, roman de Natasa Alina Culea

Acum, când scriu aceste rânduri, ceva ciudat se întâmplă. Abia am terminat cartea de citit, însă pentru prima oară de când scriu recenzii pare că nu-mi găsesc cuvintele. Nici pe cele potrivite, dar nici pe cele nepotrivite. Am rămas cu un gust straniu. Per total o aromă dulce a speranţei că şi lucruri bune se întâmplă în lumea asta pentru cei curajoşi, pentru oamenii deştepţi care nu se tem să lupte până la final, nici măcar atunci când deznodământul pare să fie în defavoarea lor. E cert faptul că această carte poate fi privită ca un îndemn de cei cărora le lipseşte curajul sau cei care au nevoie de o mână care să-i împingă de la spate pentru a face primul pas. Totodată, o carte bună şi pentru cei ca mine, care şi-au cam pierdut speranţa în lume în general. Nu prea văd, din păcate, rostul luptelor şi cred că m-am născut dezertoare, însă sunt şi zile în care mă încearcă acel curaj al Nicoletei din romanul Nopţi la Monaco. Cartea asta o iau oarecum ca pe o lecţie. O lecţie despre curaj şi încredere în forţele proprii.

„- Draga mea, nu vreau să-ţi fie teamă de nimic, nu te poţi feri de viaţă, dar învaţă să cazi. Este cel mai bun sfat pe care ţi-l pot da.” (pag. 186)

Desigur, în carte se-ntâmplă şi chestii cu un puternic gust al realităţii indiferent de cercurile în care ne învârtim, indiferent de statutul social ori financiar. Decese, prietenii false, relaţii eşuate. Însă la origini mie îmi pare a fi mai mult un roman despre supravieţuire, autodepăşire şi realizarea a tot ceea ce ne stă în putinţă pentru îndeplinirea viselor. Te-ntrebi care era visul Nicoletei? Voia să scape de la ţară, să plece cât mai departe cu putinţă de locul acela, să-şi facă un rost în viaţă şi să se autodepăşească. Îţi sună cunoscut?

Nopti la Monaco Natasa Alina Culea

Romanul te aşteaptă să-l citeşti.
Şi pe mine m-a aşteptat câteva luni, însă am pus mâna pe el imediat cum m-am întors în România. Iar acum… Acum aştept cu nerăbdare următoarea carte a scriitoarei Nataşa Alina Culea, carte pe care să o devorez aşa cum am făcut cu prima, a doua, a treia şi… a patra – Nopţi la Monaco. Cele 4 romane nu au legătură între ele, însă fiecare în parte are un farmec aparte. Pe toate le recomand cu drag.

7 Comments

  • Reply

    Mihaela

    03/04/2017

    Trebuie neaparat sa citesc cartea asta pentru ca ma recunosc printre randuri chiar daca nu sunt o fata de la tara. 🙂

  • Reply

    Cristina Dragomir

    04/04/2017

    cred ca in fiecare dintre noi este cate o Nicoleta. Ea voia sa scape de viata de la sat si sa-si ofere o sansa la altceva decat a vinde rosii. Altii vor sa scape de munca in fabrica si sa intoarca banii cu lopata fara sa faca nimic. Chiar sunt curioasa cum se termina romanul asta, daca e cu happy ending sau e ceva mai realist si mai motivant pentru cei ca mine care nu cred in povesti.

    • Reply

      Ioana Radu

      04/04/2017

      Este o carte care mie mi-a placut foarte mult, la fel ca toate celelalte scrise de aceeasi autoare.

  • Reply

    Silviu

    04/04/2017

    Citat:
    „… dragostea o împinge pe fata de la ţară să îşi dorească şi ea să citească, deşi asta era o activitate pe care până atunci n-o înţelegea deloc. ”

    Mor de râs. Ce aberație! Cine o să creadă așa ceva? Ha, ha!

    • Reply

      Ioana Radu

      04/04/2017

      Este o chestie demonstrată ştiinţific, anume că atunci când un om se îndrăgosteşte se produc nişte schimbări în organism, schimbări care uneori îl împing pe omul respectiv să facă lucruri despre care ar fi putut afirma anterior că nu le va face niciodată.

      Mă aşteptam la mai multă materie cenuşie din partea cuiva care se semnează cu link către un forum dedicat literaturii 😀 .

  • Reply

    Lamiita Petre

    04/04/2017

    Mereu ma uimea tatal meu care zilnic citea, citea, citea. Niciodata in fotoliu sau in pat (cum fac eu), ci intotdeauna la “masa lui de lucru”. O masa oarecare, culmea, de la o mobila de dormitor, pe care tronau carti, dosare, hartie de calc, coli A4, creioane ascutite exemplar, radiere etc… si un ibric de cafea.
    Il intrebam cateodata cum poate sa citeasca orice, ca eu nu as putea sa citesc ceva care nu imi place. Si imi raspundea ca intotdeauna ai ceva de invatat dintr-o carte, fie ca o consider eu buna sau mai putin buna. Am scris asta, apropo de acele dulcegarii de prin carti pe care le intalnim deseori si pe care nu le mai inghitim la o anumita varsta, dar probabil mai exista si altceva in cartea respectiva.

  • Pingback: TOP 10 cărţi de citit în 2017 ⋆ Ioana Radu

Leave a Reply